ce despărţită e prin graniţe străine
avem aceeşi mamă,jucăm aceeaşi horă;
dar e înstrăinată, nu mai vine.
Un râu ce frate este, ne desparte
şi curge lin,ca sângele în vine...
de fraţi, surori cu suflete curate,
dar care au alte destine.
Noi nu mai suntem aşa cum am fi vrut,
Îmbraţişate,cu inima bătând!
Tu eşti acolo, dincolo de Prut,
iar eu aici,strigându-te în gând.
Te plânge mama şi pământul
tu,soră ce-ai rămas printre străini!
Cu tine,s-a pierdut si cântul...
O...Basarabie ce rătăceşti prin spini.
Ne-om aduna poate odată,
la sânul mamei noastre sfinte
şi să deschidem iar aceeaşi poartă;
nu bocitori străini,printre morminte.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario