doamne triste
ale toamnei,
ca notele-n "Concertul de pian"
pe muzică de Mozart;
Dansând,
îmbracă poteca
cu haina de brocart.
În palma ta,
căzut-a lin o frunză...
ca pe-o iubită
s-o mângâi
şi s-o priveşti
cum piere,
în repiraţia timpului.
Cad gânduri ,
cu fiecare frunză...
Împiedicandu-se
vântul în ele
când strigă durerea
strivirii
sub talpa pasului
tău furios .
Eu, am plecat
să adun frunze moarte,
pentru sicriul toamnei
care se sfârşeşte,
pe cărarea unde calcă
bocancii tăi pătaţi
de sângele iubirii.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario