domingo, 21 de octubre de 2012

★ ☆*❤« CAD, ÎNGERII IUBIRII! »❤*☆ ★(II Poem despre ingeri)

 În liniştea blândă...divină a nopţii,
Se aud din când în când aripi fâlfâind,
Iar clipa destrămată a iubirii şi-a sorţii,
O ciuruieşte timpul cu stelele căzând.

Ma uit spre cer cum îngerii plutesc
Pe calea dintre tristeţe şi uitare;
Se-ntunecă cerul când privesc...
De-o cruce mă agăţ cu disperare.

Aripi de îngeri cad la a lumii poartă!
Deşi au trupul uns cu mirul iubirii,
Rănesc şi cerul cu vaietul ce-l poartă,
Lăsând pe cer,dâra roşie a zvârcolirii.

Sângerie devine cerneala-n cuvânt,
Căci s-a uitat de speranţe şi dor...
Lumea se duce spre declinul cel crunt,
Fiindcă îngerii,fără iubire...mor!

Se-aruncă cu cerneala cuvântului şi urii
Şi moare iubirea în noi fără să ştim!
Din nepăsare nemângâiaţi mor trandafirii,
Fiindcă am uitat să mai iubim!

În marea de lacrimi ce creşte mereu,
Vedem doar îngerii iubirii căzuţi;
Fiindcă nimeni nu se naşte ateu...
Doar prin ignoranţa,ei pier nenăscuţi.

Că nu putem ierta,trădări şi ne-mplinire,
Privim la îngerii cu sufletele înfrânte...
Cum cad,răniti pe Pământ,ostateci în iubire,
În zborul muribund,cu aripile frânte!

22 ianuarie 2011.. Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario