Sunt orizontul trăirilor mele
Trecute pe fruntea-mi încercată;
Prin ani de suspine şi clipe grele,
Prin fericirea ce mi-a fost furată.
Sunt aripa de gând fugar
În imensitatea vieţii şi trăirii..
Simt cum fuge prin mine versul amar,
Împletit cu dulceaţa iubirii.
Sunt clipa fugară pe-un nor...
Ce-şi odihneşte fruntea obosită;
Pe culmi de munţi,în speranţe şi dor
Sunt clipa,pe geana lumii obosită!
Sunt picătura de ploaie din nor,
Ce cade tăcut la rădăcini de brad;
Sărut pământul tării cu dor
Şi-n lacrima râului mă scald!
Sunt biet călător prin timpuri celeste
Iar cerul cu ochii albaştrii privesc!
Pe umeri,îmi curg culorile rupestre,
Din cer căzute,spre tot ce iubesc.
Sunt oglinda sufletului pe lacul luminii,
În unduiri de ape calme si clare.
Născută sunt să iubesc trandafirii...
Lumina din ochi,scăldatâ în soare.
Sunt stânca răsărită-n câmpie...
Cu fruntea înnălţată spre cerul senin,
Îmi mângâi versantul cu o poezie,
Scrisă cu tocul muiat în suspin.
Sunt leagăn de vise scăldate-n dorinţi;
Mai plâng din când în când şi gem
Când mâinile-ţi se-aşază cuminţi
Pe pieptul meu,căci de dorinţi mă tem!
Sunt depărtarea ce-ntreabă călătorul
De mai`poate-alerga spre nicăieri;
Aş vrea uneori să cunosc zborul
Ce-atinge abisul,în nemăsuratele taceri.
4 august 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario