Doar amăgiri mai culeg uneori..
Şi uit că mai există fericirea,
Lăsând să treacă ofilirea peste flori.
Sunt pierdută în eternul univers
O clipă trecând precum un vers
Sunt versul peticit de răni strigând
În sufletul lumii azi plângând!
Sunt în negura iubirii rănite,
Unde inimile plâng pustiite;
De nu-mi laşi soarele din suflet.
Sunt cum e şchiopul fără umblet!
Sunt pierdută în visări cu tine;
Respiră-mă cu gândurile pline!
Primeşte-mă cu bratele deschise,
Adună-mă din mângâieri promise.
Sunt a ta,atât cât ţine orizontul!
Cu tine, cerul îmi permite totul;
Sunt stele pe care vom pluti mereu,
Şi nici un drum în doi nu va fi greu.
Sunt doar a ta,prezentă-n fiecare dor
Şi vreau să-nvăţ cu tine orice zbor!
Sunt a ta! păstrează-mă aproape...
Şi vom privi-mpreună luna-n noapte.
Sunt în lunaticele flori rebele;
Atinge-mă, sărută-mă cu ele!
Regăseşte-mă în ultimele ploi
Şi-nvaţă-mă să le împart la doi.
Mi-e sufletul o dună de nisip;
Pe care urma ta îmi lasă un chip.
E chipul iubirii lăsat în gânduri
Ce nu-l sterg niciodată vânturi.
Lăsat-am în sufletul tău o dună
Şi-ncerc să las tristeţea în urmă.
Desenând cu buzele pe cer un sărut,
Să-l primeşti în semn că te iubesc mult!
No hay comentarios:
Publicar un comentario