Si îngerii au îngeri iubite...
Când noaptea pe umerii mei plânge...
Scăldând în lacrimi şi stele adormite,
Iar luna-n păru-mi razele-şi răsfrange.
Şi îngerii au îngeri,iubite..
Când plâng viori iar tăcerea suspină;
Pe-o margine de lac în clipe adormite,
Apare-n oglindă ,o mirifică zână.
Si îngerii au îngeri,iubite...
Când în pomul vieţii frunze cresc filiciform
Iar lacrimi de rouă pe flori apar grăbite,
Când înfloreşte macul şi fulgerele dorm.!
Şi îngerii au îngeri, iubite...
Când sufletele-şi sapă fântâni,
Pe marginea de timp a lumii adormite,
Iar pruncu-şi mângâie mama pe sâni.
Şi îngerii au îngeri,iubite...
Când plânge lumina la margini de drum
Şi urcă un suflet spre stele profeţite,
În noaptea când nucii au flori şi parfum!
Si îngerii au îngeri, iubite...
Când la altar inelu-mi dăruieşti
Iar în acordul corului,dumnezeiesc,
Promiţi ca pe vecie ai,să mă iubesti .
21 mai 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario