**¯¨˜“ª¤.¸(¯`v´¯)• ,•´¸.¤ª“˜“¨VOI FI,O AMINTIRE!¯¨˜“ª¤.¸(¯`v´¯)• ,•´¸.¤ª“˜“¨**

Pierdută sunt în timpuri stravechi;
Cu tine,podul lumii nu-l mai trec!
Nu-mi mai şopteşti nimic la urechi
Fără tine,în tărcea morţii mă înnec.

În casa viselor sunt îngheţată
Şi nu mai pot să ies oricât aş vrea,
Iar inima îmi este-nsingurată
Căci cheia nu mai este-a mea.

Sunt flori ce inima-mi ating
Şi rugă am lãsat pe-o floare,
Când flacãri de rugul iubirii se sting,
Voi înălţa privirea,cãtre soare!

Am plâns mereu în singurătate
Şi cerul să mă sărute l-am rugat;
Dar pentru mine,nu mai are moarte
Iubirea... e grea,ca un păcat!

Am cerut florilor să mi-l mângâie
Şi în parfumul lor l-am adormit
Am vărsat lacrimi  în pârâie
Dar,nu a fost de-ajuns,m-a părăsit!

O alta,inima i-a-năctuşat...
Şi astăzi e târziu ca să-l mai cert
Pentru iubirea născută în păcat,
Nu mai e loc, ca să-l mai iert.

Azi,nu mai plâng şi nu mă rog!
Aştept doar cerul să mă cheme
Şi am să las pământului zălog,
Doar amintirea mea-n poeme.

 Dida Diana Cioponea