
Visez cu ploaia departe;
o grădină în marele deșert...
unde setea aduce moarte
și durerea m-apasă în piept.
Visez cu ploaia, privind spre cer
și văd că cerul meu...acum e gol!
închid ochii și încă mai sper,
să plouă peste mine cu dor.
Visez cu ploaia că dansez ușor,
în grădina verde din sufletul meu;
unde tu și eu, împlinim cuvântul dor
jurând că vom fi împreună ,mereu!
Visez cu ploaia, că sunt un trandafir!
pierdut în grădina uscată din deșert;
îmi împrăștii parfumul și respir...
fiecare petală sub picuri i-un concert.
Să nu arunci petalale căzute !
în buzunarul inimii să stea
și de-ai culege cât mai multe,
nu le-ar mai uda ploaia grea...
Petale - lacrimi căzute pe pământ;
adună-le și ține-le în palmele tale!
nu le arunca, să nu le pierzi nicicând...
visez cu ploaia și-mi pică petale.
10 aprilie 2012 Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:
Publicar un comentario