Sunt...ecoul iubirii ce-aleargă pierdut
Pe silabe neinţelese din trecut;
Sunt silabe ce se pierd in abis,
Sunt...ca un apus de soare pe val
Şi-ncerc sa implinesc a un ideal,
Ce s-a pierdut de mine, candva...
Când ţi-am deschis, inima mea.
Sunt...cea ce vrea in doi,o nouă zi;
Am fost pupila ta,in nopţi târzii...
Aerul şi apa am fost pentru tine;
Şi te-am văzut plângând pentru mine.
Sunt...cea ce ţi-a şters lacrima,iubire...
Dar am rămas doar amintire.
Şi dacă eu, am fost trădată...
Nu sunt eu,cea vinovată !
De tine in lacrimi transformată!
Acum, cenuşa iubirii imi arde gândul;
Cad lacrimi ,ce le plimba vântul...
Sunt...pierdută in spatiu si timp
Şi nu mai pot nici măcar să strig;
Acum tristă ocolesc Pământul,
Căutând sa-mi regăsesc cuvântul .
Sunt...gura ce rosteşte chemarea;
Sunt lacrima ce umezeste zarea,
Poate... cândva o să găsească
Geana,pe care să se odihnească!
Dida-Diana Cioponea 26 iulie 1986.
No hay comentarios:
Publicar un comentario